Atât a durat “naşterea din nou” pentru Denis. BADESCU Denis. 🙂 În alta postare voi încerca să transform în cuvinte trăirile din această perioadă, acum doar simt nevoia să spun un MULȚUMESC!
Cui? Păi în primul rând Celui fără de care Universul ar fi pustiu și fără rost, iar viața noastră de primate fără coadă și cu deget opozabil total absurdă. La Hristos mă refer. Pentru mine, la fel ca pentru nu-mai-știu-care personaj destoievskian, dacă ar fi să aleg între El și adevăr, aș rămâne cu Hristos, împotriva adevărului. Contradicțiile ăstea de care-i plină viața mea, în raport cu ce trăiesc și simt, nu pot fi potolite decât de El, Cel ce este, cum zice monahul Steinhardt, supra-adevar consolator și justificator în fața indiferenței cosmice.
Stați liniștiți, blogul NU va fi unul explicit religios, eu nu prea vorbesc despre asta, de teoreticieni, teologi și experți în arta despicatului de fir în patru e plin netul. E mult mai mare riscul s-o dai în bară când vorbești mult despre Iubire decât atunci când încerci s-o practici. Știti pe cineva cătranit (în afara de Dawkins) pe Maica Tereza, Irena Sendler sau Albert Schweitzer? Așadar, pentru mine Dumnezeu e implicit cam în tot ce fac, nu explicit, la fel cum e fotograful în orice poză. 🙂
În al doilea rând, multumesc soției mele, Ema. Uneori, vezi crescând, sfidătoare, câte-o floare pe ditamai mormanul de gunoi. Sau întalnești câte-un doctor (sau alt cadru medical) care-şi consideră meseria o vocaţie şi care nu umblă după spagă precum chelnerul după bacşiş, asta într-un sistem sanitar mizerabil care aproape te forţează să i te supui. Există câţiva şi în Ţurcanu din subspecia asta. 🙂 Ema e printre ei. În inima ei s-a cuibărit Denis mai întâi. Ea a fost cea care-mi tot povestea de el, tot mai mult în fiecare zi, până-ntracolo că am venit şi eu să văd minunea. Restul e istorie. 🙂
Pentru a nu rata pe cineva, restul mulţumirilor nu vor fi nominale. 🙂
Da, 2 ani jumătate pentru o adopţie….. E mult? Ar fi fost si mai mult dacă nu colaboram foarte bine cu DGASPC Timiş. Deşi parte dintr-un sistem birocatic ostil, i-am simţit că sunt de parte noastră, nu a sistemului. Biroul Adopţii, în general, şi, nu dau nume, Alina Mayer în special, au făcut pentru noi mai mult decât cere fişa postului. 🙂
În strânsă legatură, chiar în tandem cu cei de mai sus, au fost fetele de la Ador Copiii. Aici chiar nu nominalizez, pentru că, deşi par o armată de femei organizate într-o gherilă urbană, luptându-se pe multe fronturi cu tot soiul de demoni (Statul, prejudecăţile, ignoranţa, comoditate, lipsa resurselor materiale, etc.), sunt doar 3 angajate plus ceva voluntari.
Familia de sânge, cealaltă familie, de Cruce – ceata lui Hristos, prietenii (virtuali au ba), MĂTUŞA adoptivă şi copiii ei :), suntem tare recunoscători că aţi parcurs cu noi toate etapele devenirii lui Denis. Badescu Denis.
Update: Gradiniţa Primii Paşi!!! Damaris, Vali, Carla şi restul fetelor care au petrecut, în unele zile, mai mult timp cu Denis decât noi, în dragoste necondiţiontă (financiar). 🙂
0 Comments