Un abandon previzibil. 🙂 Să încep cu justificările.
Scuza 1. Anul ăsta m-am antrenat de mai puține ori decât am concurat. Adică am participat la 3 competiții și am alergat doar de două ori serios. 😛 E ca și cum ai scrie mai multe carți decât ai citit, ori așa ceva e posibil doar în pușcărie. 🙂 De câteva luni am o durere ce seamănă cu un început de hernie, ăsta fiind (pe lângă faptul că-s dezorganizat și am puradei) unul dintre motivele pentru care am redus efortul, rezumându-mă la mers pe bibicletă și fotbal. Doctorul mi-a recomandat o lună pauză totală……
Scuza 2. Niciodată n-am parcurs mai mult de 26 de km într-o tură.
Scuza 3. Am vreo 9 kile în plus.
Scuza 4. Deși s-ar zice că-s vegetarian (lacto-ovo) de vreo 4 ani, eu de fapt sunt doar un tip care nu mai mănâncă carne și atât. Când văd ce dietă au veganii care practică vreun sport, amatori sau profi, îmi dau seama că-s pe nicări. Nu-ți poți crește performanțele cu scoverzi, crumperii pai, cascaval pane și alune. 🙂
Totuși, de ce m-am băgat la 24 de ore?
Pentru că, uneori, când îmi propun ceva, încerc și prefer să o iau în freză decât să plec urechea la sfatul celor din jur. 
Și pentru că, în astfel de curse, și când pierzi de fapt câștigi. De pildă, îți cunoști mai bine limitele, iei contact cu oameni faini (procentul de cocalarism e spre zero, scuzați răutăcismul), etc. Dacă alegeam 12 ore, n-aș fi fost chiar la limita puterilor și aș fi trăit cu gândul că puteam mai mult. 🙂
Concret, am abandonat pentru că, dupa km 45, au început durerile. 🙂 Piciorul are 20 de mușchi și 107 tendoane, iar eu aveam impresia că mă dor, pe rând, toate. Aș fi suportat, dar unul dintre mușchii esențiali efectiv și-a dat shut down, s-a decuplat de creier și nu mai răspundea la comenzi nici măcar când mergeam. 🙂 Iar deranjul din zona de care vorbeam la început s-a accentuat. După o pauză de aprox o oră, deși restabilisem o mică legatură cu picioarele, mi-am dat seama că risc să plec pe targă dacă continui, din cauza herniei (sau ce-o fi ea). În primă fază am vrut să dorm acolo și să trec finish-ul, cu nici 60 de km parcurși, dar o ușoară hipotermie și niște unguri care vorbeau mult și tare m-au trimis acasă. Nu cred că există ființă umană care să poată adormi pe această limbă!!!
0 Comments